Lucratori migranti

Începând cu data de 1 mai 2010, în relațiile cu celelalte state membre ale Uniunii Europene, România aplică, în domeniul securității sociale, Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială şi Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială.

Regulamentele (CE) nr. 883/2004 şi 987/2009 sunt aplicabile începând cu 1 aprilie 2012, respectiv 1 iunie 2012 și în relaţia cu statele Spaţiului Economic European (Islanda, Liechtenstein, Norvegia ) şi cu Confederația Elveţiană.

Casa Națională de Pensii Publice este desemnată organism de legătură pentru acordarea prestațiilor în natură și în bani în caz de accident de muncă și boală profesională.

Casele teritoriale de pensii sunt desemnate instituții competente pentru acordarea prestațiilor în natură și în bani în caz de accident de muncă și boală profesională.

Libera circulaţie a lucrătorilor în Uniunea Europeană, Spațiul Economic European (SEE) și Confederația Elvețiană

Libera circulație a lucrătorilor este un principiu fundamental al UE, reglementat în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și dezvoltat în legislația secundară a UE și în jurisprudența Curții de Justiție. Astfel cetățenii UE au o serie de drepturi:

• să își caute un loc de muncă în altă țară din UE;   
• să lucreze în țara respectivă, fără a avea nevoie de un permis de muncă;
• să locuiască în țara în cauză;
• să rămână pe teritoriul acestei țări chiar și după încheierea perioadei de angajare;
• să beneficieze de același tratament ca și cetățenii țării în care se află, în ceea ce privește accesul la piața muncii, condițiile de lucru și orice alte avantaje de natură socială sau fiscală.

De asemenea, cetățenii UE își pot transfera anumite tipuri de prestații sociale sau de asigurări medicale în țara în care își caută un loc de muncă.

Libera circulație a lucrătorilor se aplică, în termeni generali, și țărilor din Spațiul Economic European (Islanda, Liechtenstein și Norvegia) și Regatului Unit.

Coordonarea securității sociale în UE prevede o serie de norme pentru a proteja drepturile cetățenilor care se deplasează în UE, Islanda, Liechtenstein, Norvegia, Suedia și Regatul Unit.

Regulile UE privind coordonarea sistemelor de securitate socială au stabilit chiar de la început, din 1957, principii care rămân aceleaşi chiar în condiţiile modificărilor multiple ale textelor regulamentelor.

Aceste principii sunt:

- o singură legislaţie aplicabilă;

- egalitate de tratament;

- totalizarea perioadelor de asigurare, rezidenţă sau ocupare;

- exportul prestaţiilor.

În Regulamentul (CE) nr. 883/2004 a fost inserat un nou principiu:

– principiul bunei administrări, respectiv obligaţia instituţiilor statelor membre să coopereze şi să asigure asistenţă reciprocă în folosul cetăţenilor.

Instituțiile de coordonare privind sistemele de securitate socială din Uniunea Europeană se pot identifica utilizând link-ul următor:

https://ec.europa.eu/social/social-security-directory/pai/pai/select-country/language/ro

Acorduri bilaterale în domeniul securității sociale

Țările cu care România a semnat Acorduri bilaterale în domeniul securității sociale și care includ domeniul accidente de muncă și boli profesionale sunt: Republica Albania, Republica Macedonia, Republica Moldova, Serbia, Republica Turcia, Quebec.

Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevede următoarele:

Art.5 – (1) Sunt asigurate obligatoriu prin efectul prezentei legi:

    a) persoanele care desfăşoară activităţi pe baza unui contract individual de muncă, a unui raport de serviciu, contract de mandat şi contract de management;

Art.7 - (1) Prevederile art. 5 sunt aplicabile şi angajaţilor români care prestează muncă în străinătate din dispoziţia angajatorilor români, în condiţiile legii şi ale Regulamentelor europene sau acordurilor internaţionale privind coordonarea sistemelor de securitate socială, după caz.

            (4)  Persoanele prevăzute la alin.(1) au dreptul la prestaţiile şi serviciile stabilite prin prezenta lege în cazul în care fac obiectul legislaţiei din domeniul securităţii sociale din România stabilită conform regulamentelor europene de coordonare a sistemelor de securitate socială nr. 883/2004 şi 987/2009 şi cărora le-a fost declarat un accident de muncă sau o boală profesională, conform legislaţiei în vigoare.

Art.15 - (1) Riscurile asigurate în condiţiile prezentei legi sunt accidentele de muncă şi bolile profesionale definite în conformitate cu prevederile Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, cu modificările ulterioare.

             (2)  Angajaţii români prevăzuţi la art. 7 alin. (1) sunt asiguraţi dacă au înregistrat un accident de muncă şi deţin un document emis conform regulamentelor europene de coordonare a sistemelor de securitate socială nr. 883/2004 şi nr. 987/2009, care să ateste faptul că fac obiectul legislaţiei de securitate socială din România.

Pentru a fi asigurați în baza Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale, republicată, cu modificările și completările ulterioare și a beneficia de prestațiile în natură și în bani acordate în cadrul asigurării pentru accidente de muncă și boli profesionale, lucrătorii migranți care au reședința sau șederea în statele membre ale Uniunii Europene, Spațiului Economic European, Confederația Elvețiană, precum și state cu care România a încheiat Acorduri bilaterale în domeniul securității sociale, care includ domeniul accidente de muncă și boli profesionale, trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

• să dețină un contract individual de muncă;
• să fie înregistrați cu accident de muncă sau boală profesională (definite conform Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, cu modificările ulterioare);
• să dețină un document care să ateste că fac obiectul legislației de securitate socială din România la data confirmării caracterului profesional al accidentului sau al bolii.

În caz de reședință, de şedere temporară în alt stat membru al Uniunii Europene, pentru a beneficia de prestaţii în natură în temeiul asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale din România, o persoană asigurată înregistrată cu accident de muncă/boală profesională trebuie să prezinte instituţiei de la locul de reședință sau de şedere, ca dovadă a dreptului său la prestații în natură, documentul portabil DA1-"Certificat privind dreptul la prestaţii în natură pentru accidente de muncă şi boli profesionale" eliberat de instituţia competentă în domeniul accidente de muncă şi boli profesionale din România.

Prestaţii pentru accidente de muncă şi boli profesionale de care beneficiază lucrătorii migranți în Uniunea Europeană, Spațiul Economic European (SEE) și Confederația Elvețiană

Prestaţii în natură (servicii medicale)

Victima unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, care are reşedinţa sau şederea într-un alt stat membru al Uniunii Europene decât statul membru competent, beneficiază de prestaţii în natură speciale (servicii medicale) în cadrul sistemului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, furnizate de către instituţia de la locul de reședință sau şedere, în conformitate cu legislaţia pe care o aplică, pe cheltuiala instituţiei competente.

Prestaţii în bani

Prestaţiile în bani sunt plătite direct persoanei asigurate, în baza certificatului medical, de către angajatorul cu care a semnat contractul de muncă.

În caz de incapacitate de muncă în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, în timpul şederii sau reședinței într-un alt stat membru decât statul competent, persoana asigurată trebuie să își informeze angajatorul și să-i transmită certificatul de incapacitate de muncă/documente medicale, după caz, în termenul legal stabilit de legislația statului în care se află instituția competentă.

Bolile profesionale

În cazul în care un lucrător a desfăşurat în temeiul legislaţiei a două sau mai multor state membre o activitate care poate cauza boli profesionale, prestaţiile sunt plătite numai în temeiul legislaţiei ultimului stat membru unde sunt îndeplinite condiţiile.

În acest caz, declaraţia sau notificarea de boală profesională se transmite instituţiei competente în materie de boli profesionale din statul membru sub incidenţa cărei legislaţii persoana în cauză a exercitat ultima activitate de natură să cauzeze boala.

Dacă instituţia la care a fost transmisă declaraţia constată că activitatea de natură să cauzeze boala a fost efectuată ultima oară pe teritoriul unui alt stat membru, ea înaintează cazul instituţiei competente din acel stat membru.

În cazul în care persoana în cauză nu îndeplineşte condițiile necesare pentru obţinerea unei prestaţii în temeiul legislaţiei statului unde a fost angajată ultima oară într-o activitate care poate cauza boala profesională, cererea este transmisă instituţiei din statul de angajare anterioară.

Agravarea unei boli profesionale

În cazul în care titularul unei prestaţii pentru boală profesională în temeiul legislaţiei unui stat membru, care are reşedinţa pe teritoriul unui alt stat membru, a suferit o agravare a bolii, compensarea pentru agravare este:

• în sarcina instituţiei competente responsabile pentru plata prestaţiei, în cazul în care persoana nu a exercitat, în temeiul legislaţiei altui stat membru, nici o activitate care poate cauza agravarea acesteia;
• în sarcina instituţiei celui de al doilea stat membru, plătind un supliment pentru agravare. Cuantumul suplimentului este egal cu diferenţa dintre valoarea prestaţiilor datorate după agravare şi valoarea care ar fi fost datorată înainte de agravare, în temeiul legislaţiei pe care o aplică, dacă boala în cauză ar fi survenit în temeiul legislaţiei acelui stat membru.

Rambursarea între instituţii

În caz de accident de muncă/boală profesională, instituția competentă din România în domeniul accidente de muncă și boli profesionale rambursează cheltuielile aferente serviciilor medicale acordate lucrătorilor români, în conformitate cu formularele stabilite în acest scop prin regulamentele europene de coordonare a securităţii sociale sau prin negocierile purtate cu ţările cu care România are încheiate acorduri şi aranjamente bilaterale, la nivelul cheltuielilor reale realizate în ţările respective.

Cheltuielile de transport necesare pentru repatriere în cazul decesului unui lucrător asigurat conform prevederilor legale române în vigoare, ca urmare a unui accident de muncă sau boală profesională, se suportă din sumele prevăzute cu această destinaţie pentru accidente de muncă şi boli profesionale din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Cheltuielile de transport, respectiv transportul medical asistat până la o instituţie spitalicească din România sau până la domiciliul victimei unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, petrecute pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene/Spaţiului Economic European şi Confederaţiei Elveţiene sau al unui stat cu care România are încheiat un acord bilateral, vor fi suportate de angajatorul care a dispus deplasarea asiguratului, victimă a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, în afara graniţelor ţării.